miercuri, 24 octombrie 2012

"De la spiritul de grup la spiritul de turma"

       Oamenii adunaţi într-un grup se comportă exact ca oile, susţin cercetătorii, urmând orbeşte una sau două persoane care lasă impresia că ştiu în ce direcţie merg, relatează Telegraph. Descoperirea este foarte importantă şi ar putea fi aplicată mai ales în gestionarea dezastrelor şi a situaţiilor de criză. Echipa condusă de profesorul Jens Krause a realizat o serie de experimente în care voluntarilor li s-a spus să meargă, la întâmplare, pe un hol, fără să vorbească între ei. Doar câţiva dintre ei au primit mai multe instrucţiuni. Rezultatele au arătat că este nevoie de o minoritate de doar cinci procente de „indivizi informaţi” pentru a influenţa direcţia unei mulţimi de minimum 200 de oameni. Restul de 95% îi urmează pe „cei informaţi” fără măcar să îşi dea seama ce fac.
      Am dorit sa aduc la cunostinta aceasta problema din cauza accidentelor care pornesc de la acest spirit de turma ce orbeste populatia, putem vede in urmatorul videoclip rezultatele devastatore din
cauza unora care s au panicat, multimea urmandu i au creat un adevarat haos

 
       Cauzele care apar in  presa, alimenteaza si manipuleaza mintile cetatenilor, pentru a  apara politia care intr-un mod brutal actioneaza pentu linistirea unor mici probleme care puteau fi rezolvate cu mica usurinta , cetatenii sufera din aceste motive deoarece pe ei cade vina, astfel sunt trasi la raspundere intr-un mod brutal pentru niste fapte ce nu le au inceput ei.
        Competentele pe care le dobandim, cu ajutorul acestor cautari de informatii sunt: digitale, sociale, lingvistice si profesionale.
        Aceasta documentatie m-a ajutat sa observ pedeoparte nedreptatea presei si a justitiei asupra cetatenilor dar si spiritul de turma pe care il au oamenii, in viata de zi cu zi dar si atunci cand unii semeni sunt amenintati, este necesar ca doar catva sa riposteze ca dupa aceia se va crea o panica si lumea va incerca sa scape de pericol cu orice pret, chiar daca implica ranirea unora.

marți, 16 octombrie 2012

Rolul jurnalismului in comunicare

Jurnalismul reprezintă activitatea de a strânge, a analiza, a verifica și a prezenta informații referitoare la evenimentele curente, incluzând tendințe, rezultate și persoane. Cei ce practică jurnalismul se numesc jurnaliști.
Definiția cea mai generală a genului ne trimite la accepția din logică, valabilă atât în științele naturii, cât și în arte, filosofie, ziaristică: "Clasă de obiecte care au note esențiale comune și cuprind cel puțin două specii" (Dicționarul explicativ al limbii române). In teoria literaturii, "genul trebuie conceput ca o grupare de opere literare bazată, teoretic, atât pe forma externă (structura) cât și pe forma internă (atitudinea, tonul, subiectul și publicul cărora ele se adresează)."
In societatea actuala, mass-media joaca un rol crucial in viata sociala, devenind, de-a lungul timpului, o putere crescanda si indispensabila, cu o influenta puternica asupra segmentelor societatii. Prezenta lor activa se simte in viata financiar- bancara, in dezvoltarea industriei, in evolutia tehnologiei, in viata politica, dar si in viata cotidiana, construind la randul lor o industrie proprie.
Sapte conditii pentru un bun jurnalist.
  1. Sa cunoasaca cel putin 2 limbi
  2. Sa aiba o specialiare in acest domeniu
  3. Sa aiba gradul de inteligenta ridicat
  4. Sa se exprime corct si coerent
  5. Sa aiba un nivel de cultura aprofundat
  6. Sa aiba rabdare si sa tina fata la problemele ce vor aparea
  7. Sa aiba o inima dura
Se pune întrebarea dacă orice temă poate fi tratată prin orice gen publicistic. Teme de mare anvergură, evenimente și fapte cu largi implicații reclamă folosirea unor genuri cu o mai mare pondere a aspectului comentativ (articolul, ancheta), iar teme, evenimente și fapte de interes mai periferic pot fi prezentate prin genuri în care predomină aspectul informativ (știre și altele).
Aceasta tema imi dezvolta competente chei necesare in viata cum ar fi: cele culturale, ligvistice, educationale, si de interpretare.

joi, 24 mai 2012

După cum am mai zis calculatorul fost considerat o adevarată “minune” în domeniul tehnologic în secolul XX. O “minune” care putea să realizeze milioane de operaţiuni pe secundă. A fost asteptată de foarte multi entuziasti, mediatizata la maximum. Să încercam să analizăm totuşi avantajele acestei ,,minuni a secolului’’ , dar mai ales dezavantajele.

Statisticile arată că în ţările dezvoltate timpul petrecut de copii, de la cele mai fragede vârste, în faţa monitorului este de 3-4 ore zilnic. Părinţii in societatea nostra de consum sunt tot mai ocupaţi, mai stresati, se simt uşurati dacă copilul lor are ,,ocupaţie,, dacă nu sunt deranjaţi de la treburile lor cotidiene dar consecinţele pe termen lung nu vor întârzia să apară.
Cercetarile din ultimile decenii evidenţiază faptul că după numai dupa 2 minute de stat în faţa monitorului activitatea creierului copilului suferă schimbări. Se constată o reducere a activităţii corticale a creierului.
Majoritatea tinerilor vizionează filme pe calculator, videoclipuri de pe internet, devenind o practica curenta dar aceaştia nu ştiu că apar consecinţe pe termen lung . A fost acreditată ideea că calculatorul uşurează învăţarea, dezvoltă abilităţi mintale, oferă informaţii. S-au investit in lume miliarde de dolari in programe pentru educatie,monitoarele devenind nelipsite din laboratoarele şcolilor şi din căminele elevilor. Ideea enunţată mai sus a fost combătută de rezultatele unor studii din Statele Unite care au arătat că paradoxal se constată o reducere a puterii de concentrare a elevilor: cititul, scrisul, vorbitul par să fie in declin. Structura traseelor neuronale este modificată de activitaţile copilul din fiecare zi, modul in care isi petrece timpul, modul in care gândeste. Copilul are nevoie de părinţi,de glasul mamei are nevoie de lumea reală, de jocurile specifice copilăriei, de alti copii. Lumea virtuală, internetul, duc la interiorizarea copilului. Jocurile pe calculator dezvoltă viteza de reactie, dar prin conţinutul lor incită la confruntarea la violenţă. Spiritul de competiţie,dorinţa de a fi cel mai bun duce la o exacerbare a individualismului, modelele alese de tineri sunt cei tari,cei cu bani,cei duri. Accesul la internet pe lânga aspectul benefic de documentare, duce inevitabil la maturizarea precoce, nefirească a copiilor. Părinţii pot pierde usor controlul asupra copilului lor, el devenind mai irascibil, mai dependent de ceea ce vede şi ce citeşte sau ascultă pe internet. Restricţionarea accesului la unele site-uri considerate indecente duc inevitabil la "motivul fructului oprit” copilul încercând sa incalce restricţiile. Simpla copiere de pe internet a celebrelor ,,referate” nu contribuie cu nimic la dezvotarea gândirii creative a tânarului. Obisnuinţa cu lucrul facil, fără efort creativ va pune tânărul în imposibilitatea efectuarii în viitor a unor activităţi intelectuale creative. Statul ore in şir în faţa monitorului va creşte gradul de sedentarism, ceea ce cumulat cu obisnuinţa de a mesteca câte ceva tot timpul va favoriza obezitatea si diabetul. Mişcarea în aer liber,colectivitatea, jocul cu colegii de vârsta lor va duce la o dezvoltare armonioasă a personalităţii copilului.
Evitarea dependenţei de calculator, trebuie să fie prioritate în procesul de educaţie a tinerilor, canalizarea energiilor către sporturi tehnico-aplicative fiind benefică, în interesul acestora.
Câteva articole apărute în presa de specialitate ar trebui să tragă un semnal de alarmă.

joi, 17 mai 2012

In cadru programului "Scoala altfel", eu impreuna cu colegii de la profilul Teologie Romano Catolic, am organizat, sub indrumarea domnilor profesori, mai multe activitati prin care am incercat sa ne cnoastem mai bine pe cei din jurul nostru, dar si pe noi insine cu ajutorul unei reculegeri(meditatii)pe o anumita tema.